Cu pași mărunți, cu ambiție cât un munte, cu teama de necunoscut și curaj nemărginit la Parohia “Ziua Crucii” s-a împlinit un vis: “Tabara din tinda bisericii”, ediția a II- a. O tabără, în care copiii au simțit bucuria generațiilor din trecut, apropierea de biserică, mângâierea blândă a Bunului Dumnezeu si faurirea unor prietenii care să țină o viață.
Din copilariile de altădată, ne aducem aminte când primul lucru la care te gândeai când te trezeai era să iesi afară și să te vezi cu prietenii.Când băteau din palme sau te strigau de la geam să iesi afară la joacă? Când stăteai în aer liber, fără griji și fără telefoane cât era ziua de lungă. Când te strigau părinții seara să intri în casă și nu te mai dădeai dus?
Odată cu trecerea timpului, cu modernizarea si cu gadgeturile care ne fac cu ochiul la tot pasul e mai mult imposibil să mai retrăim acele momente dar, atâta timp cât mai există în noi frânturi din bucuria amintirilor, jocurilor de mult uitate, putem readuce la viata măcar o fărâmă din acele momente astfel încât să menținem vie amintirea acelor vremuri. S-au creat amintriri, s-au împărtășit emoții și opinii, dar peste toate s-au format caractere. Cam așa se pot descrie principalele obiective din această tabară.
S-a început cu emoție, cu speranță și cu teamă. Cu o idee simplă, cu foarte puține activități care, asemenea pâinilor și peștilor din minunea Mântuitorului s-au înmulțit încât au ajuns pentru o săptămână. Prima zi a venit pe nepregătite cu un “munte” de copii în curte care au fost organizați si introduși în atmosfera de distracție. Așa că de la mic la mare au fost încredințați Sfinților Stelian, Elena, Constantin și Efrem astfel încât să îi protejeze și să îi lumineze pe tot parcursul taberei.
Sub îndrumarea lor și a voluntarilor inimosi copiii au experimentat frumusețea scrierii caligrafice, pagini așa cum vedeam in cărțile de mult scrise și au testat dificultatea utilizării unei pene de gâscă în loc de stilou. Ulterior, portul popular și-a făcut loc printre ei prin atelierul de meșteșugărit unde a avut loc o adevărată teleportare în timp, pe vremea bunicilor și a străbunicilor noștri, arătându-le greutatea dar și frumusețea și simplitatea unor vremuri apuse. Iar pentru că suntem supuși constant unor presiuni externe, a unor tipare si standarde pe care trebuie să le atingem ca să ne putem integra în diverse grupuri, sau să obținem anumite poziții am discutat în cadrul unui atelier de dezvoltare personală despre autenticitate și importanța de a fi unici, fermi și verticali în deciziile pe care le luăm, despre cum atenuăm conflictele dintre colegi și cum răspundem provocărilor astfel încât să întoarcem prin bunătate situația în favoarea noastră.
Toată munca depusă în asimilarea atâtor informații necesitau resurse energetice așa că “Atelierul de Gătit” ne-a oferit exact ceea ce ne trebuia pentru a ne reîncărca bateriile. Incomparabile cu ceea ce oferă comerțul industrial, prăjiturile făcute de copiii noștri nu doar ca au avut proporțiile perfecte de ingrediente și gustul extraordinar, dar au venit la pachet cu ceva ce nu găsești în altă parte: inocența, extazul și dragostea de copil. Așa cum știm, Dumnezeu îți deschide porți la care nu te aștepți. Vizita la “Mina Museum” unde au beneficiat copiii de un spectacol imersiv, de momente de distracție dar și de o scurtă lecție de actorie s-a inscris printre activitățile preferate ale acestora, iar dacă tot au iesit din curtea bisericii, o vizită la Cuvioasa Parascheva, prietena de nădejde a tuturor celor de se roagă la ea cu credință și evlavie, nu putea fi omisă. La întoarcere au avut parte de o altă surpriză: utilitara roșie a pompierilor parcată în curtea bisericii ne aștepta să ne împărtășească din secretele pompierilor, misiunilor acestora, sfaturi despre cum să ne purtăm în caz de incendii și cutremure, dar și provocări cu care se confruntă un pompier la locul de muncă. Culoarea albastră a împânzit curtea prin prezența organelor de la Poliția Locală care i-au încântat pe cei mici, nu doar prin uniforme, sfaturi si informații, ci și prin caii pe care au binevoit să îi aducă, oferind fiecărui copil posibilitatea să simtă ce înseamnă să supraveghezi și să oferi siguranță oamenilor călărind.
Au fost multe momente cu experiențe și cunoștințe noi acumulate, dar fiind o tabără de copii, nu au lipsit jocurile, concursurile, atelierul de olărit dansul, ștafetele, cântecele de foc de tabără și spectacolul de talente pregătit de copii cu atâta drag și efort. Cel mai important moment a fost bineînțeles bătaia cu apă. Momente reale de bucurie, copilărie, prietenie si energie așa cum numai copiii pot genera. Serile au fost încheiate prin participarea la Paraclisul Maicii Domnului, la Prohodul Maicii Domnului, iar ultima zi, de participarea la Sfânta si Dumnezeiască Liturghie. Finalul taberei a fost încununat cu premierea celor mici pentru efortul depus pe tot parcursul celor 5 zile de tabără prin diplome și cărți atractive, dar și cu o “piniată” așa cum era de așteptat, în atmosfera de sărbătoare și bucurie.
În final, uitându-ne retrospectiv, nu a fost doar o tabără. Au fost momente de muncă, de lucru în echipă, de colaborare, implicare, imaginație, creativitate, dar mai important, a fost vorba de relații. S-au format relații de prietenie între copii, între voluntari. S-a văzut implicare, dăruire si responsabilitate din partea voluntarilor mai mici care puteau fi doar simpli participanți, însă au ales să își ofere timpul lor pentru a ne ajuta pe noi, cei mai mari să oferim momente și amintiri plăcute colegilor lor.
O mână de voluntari a fost suficienta pentru a oferi energie si amintiri de neuitat însă nimic nu ar fi fost posibil dacă nu am fi avut încurajarea, coordonarea, ideile și bunăvoința preoților slujitori Andrei și Cătălin, care și-au pus toate resursele în joc și au supravegheat totul din umbră din dorința de a le oferi copiilor ceea ce e mai bun.
